AURELIA MARINESCU
"Cand saruti mana unei doamne, te apleci deasupra mainii sau duci mana ei la buze? Te intalnesti cu o doamna. Astepti sa-ti intinda mana sau o intinzi D-ta intai? Esti in local impreuna cu sotia sau logodnica si o prietena a acesteia. Vine vanzatoarea de flori. Careia dintre ambele doamne ii cumperi flori sau careia i le oferi intai? Cum scoti din gura samburii de masline, la masa? Te-ai intalnit cu un prieten si sotia lui, pe strada, si continui o bucata de drum cu ei. De care parte vei merge?"
Iata ce intrebari isi puneau romanii din Bucurestiul interbelic evocat de Ioana Parvulescu intr-o bine-cunoscuta carte. Raspunsurile la asemenea intrebari sunt cautate si in zilele noastre, de vreme ce Codul bunelor maniere al Aureliei Marinescu, adevarat bestseller national vandut pana acum in 300 000 de exemplare, continua sa fie o carte dorita de public.
Daca principiile bunei-cuviinte sunt eterne, normele de comportament trebuie sa tina seama de schimbarea deprinderilor si a mentalitatii odata cu trecerea timpului. In cei 20 de ani de la aparitie, Codul a devenit o carte aproape clasica, dar asta nu inseamna ca s-a demodat: aceasta editie aniversara a fost minutios revazuta si adusa la zi. - Simona Vasilache, "Despre buna-cuviinta" (Romania literara, martie 2016)
Ilustratii alb-negru de Madalina Raileanu.
Fragment din cartea "Codul bunelor maniere astazi. Editie aniversara" de Aurelia Marinescu
"Cum se intretine si cum se incheie o conversatie
Pentru buna reusita a petrecerii, conversatia trebuie sa ramana antrenanta, iar o gazda trebuie sa stie cum s-o mentina astfel; sau cum sa schimbe, cu tact, subiectul. Am fost odata la o petrecere unde cineva a lansat, ca tema de conversatie, boala si moartea lui. Jackie Kennedy. Toata lumea intrase, parca, in transa, fiecare isi amintea de cate un caz tragic, atmosfera devenise lugubra. Slava Domnului ca, peste vreo jumatate de ora, stapana casei a gasit gluma potrivita prin care norii negri s-au risipit. Tot gazda poate sa intervina in dialogul dintre doi interlocutori, daca este nevoie, si uneori sa concilieze punctele de vedere divergente.
Pentru toate receptiile, Brillat-Savarin a formulat o regula demna de retinut: "Sa inviti pe cineva inseamna sa-i asiguri o stare placuta tot timpul cat va ramane sub acoperisul tau."
Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere in momentul in care a atins culmea stralucirii. Este cel mai bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e valabila si in cazul conversatiei. Nu exista subiect pe care sa-l poti epuiza, si tocmai in asta consta farmecul lui. Problema incheierii unei conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte importanta, dar aceasta depinde de musafiri, nu de gazda. Din dorinta de a participa in sfarsit si ea la discutii, ultima poate comite mai multe greseli."
