LIICEANU, GABRIEL (1942)
Scriind paginile acestui jurnal de idei, nu m-am putut desprinde de imaginea «spiritului universal» ca activitate a unui uria? creier al omenirii traversat fara încetare de ideile celor care, de-a lungul câtorva mii de ani, au gândit în beneficiul speciei noastre. Ramifica?iile ideilor exprimate de fiecare data altfel, adapostite de acest mega-creier, reprezinta cultura lumii.
Urmarirea acestor zig zaguri ?i rico?euri mintale, fie ca e vorba de recuno?tin?a ?i ingratitudine, de nevoia de a te compara, de uitare, de prostie, de calomnie, de remu?care, de invidie, ura ?i crima, de ticalo?ie, de cruzime, de iubirea care nu a?teapta nimic, ma rog, de toate temele pe care omenirea le macina la nesfâr?it de doua-trei milenii în filozofie ?i literatura, mi-a produs mari satisfac?ii, m-a facut sa ma simt bine citind ?i notând deopotriva, m-a facut sa nu ma plictisesc niciodata.
Am ajuns în final sa sper ca paginile mele i-ar putea convinge ?i pe al?ii ca splendoarea este la îndemâna: nu trebuie decât sa deschizi un volum de pe un raft ?i sa te la?i purtat de ceea ce am numit undeva «dans cu o carte». Cei ce au lasat în scris aceste idei au devenit, fara sa ?tie, prietenii mei, to?i prietenii mei. Gabriel Liiceanu