MANDACHE, DIANA
"Venita de tanara intr-o tara indepartata din sud-estul Europei, Maria a adoptat noua identitate nationala si s-a adaptat la realitatile balcanice. Purtand aura augustei sale ascendente, Regina Maria a devenit neasteptat de populara in anii razboiului... A vizitat si a incurajat militarii raniti, orfanii de razboi, dar si copiii din satele sarace ale Moldovei, a organizat spitale, ambulante si cantine. A sprijinit Crucea Rosie romana si a colaborat cu societatile similare ale aliatilor. Mai mult, a purtat corespondenta cu sefi de stat, verii sai, prezentand situatia politica a tarii, iar cu personalitati ale Conferintei de pace de la Paris a vorbit despre oameni, frontiere, drepturi istorice si aliante. (DIANA MANDACHE)
Fragment din volum:
Iasi, 14 decembrie 1917
Draga mama,
Am sa incerc sa-ti trimit aceasta scrisoare prin Daisy, sper ca voi reusi, caci anexez si 1000 de franci. Pentru saraci, as fi vrut sa ii trimit mai devreme, pentru Craciun, dar der Mensch denkt si Gott lenkt si, in loc sa fie mai bine, in fiecare zi lucrurile se inrautatesc tot mai mult, incat abia mai indraznesti sa scrii si nici nu stii unde vei fi in dimineata urmatoare. Pentru moment, suntem tot aici, dar trecem din cand in cand prin momente teribile, despre care, daca vrea Dumnezeu sa traiesc, iti voi relata intr-o zi. Am primit cu bine scrisoarea ta si a lui Baby & Gretchen de la Zurich dupa vizita lui Lahovary, dar nu am fost in stare sa raspund, pentru ca in loc sa se imbunatateasca, totul este mai rau si m-am pomenit asteptand o perioada mai buna, care nu a venit, vai!, pentru ca nu suntem deloc multumiti de armistitiu - desi, din punct de vedere fizic, ne ofera o perioada de respiro. Din punct de vedere moral, traiesti un extraordinar de lung calvar si suporti cumva nu prea greu aceasta incredibila stare de lucruri. M-a suparat teribil tot ce mi-ai scris despre afacerile tale, iar Rusia este intr-o stare atat de groaznica, incat nu putem astepta nimic bun de la ea in acest moment. Tragedia bietei tale tari este atat de mare ca vorbele nu sunt suficiente pentru a exprima totul. Suferim oribil din cauza asta, dar nu pot decat sa pastrez tacerea. Unele lucruri apartin pur si simplu istoriei, nu se poate vorbi despre ele, cata vreme le traiesti. Nu am vesti de la Ducky de aproape doua luni, am incercat sa comunic cu ea, dar in zadar pentru moment.
Aici, noi ne continuam viata obisnuita, care in principal consta in a incerca din toate puterile noastre sa alinam suferinta din jurul nostru, lucru extrem de greu, pentru ca ni s-au taiat orice legaturi cu restul lumii, suntem blocati intr-un mic colt, cu o imensa tara cuprinsa de flacari ca singur vecin. Ce n' est pas rejouissant, dar trebuie sa induri multe, iar extraordinara iubire care ne leaga pe noi de poporul nostru este de mare ajutor in toata aceasta suferinta."
