BRUMARU, EMIL
Traversand atatea decenii, poezia lui Emil Brumaru ramane aceeasi, fara a fi si previzibila. Incalcand conventiile, etaland cu vizibila placere teme tabu ale literaturii noastre, privind cu melancolie realitatea sub fusta, Emil Brumaru este, nu incape indoiala, unul dintre cei mai mari poeti ai literaturii noastre. - Bogdan Cretu
«Dulcele» constituie permanenta ispita a poetului hedonist, care traieste, regesc parazit, in bulion, in latrine cu hartii murdare, in perne lacatante si asemenea cocorilor zburatoare, in rangurile condimentelor peste vastele intinderi de lene calma. Brillat-Savarin a intrat in vestmantul verbal al lui Brummel, pentru ca litera sa-i fie docila printre arome si neprihanire, pentru ca imaginile sa-i faca temenele. Totul e aici senzual, moale, domestic de ingereste catifelat, simtul gustativ si simtul tactil fiind suav exacerbate. - I. Negoitescu
Fragment din volum:
"Stramoseasca
Pe maciulii gustoase de maci, intr-a amiezii,
Urca domol cireada de buburuze rosii,
Umflati cu stir si steve se bucurau stramosii
Ca se-mplinesc dovlecii in tarina si iezii.
Plesneau mustele-n baligi de zeama si caldura.
Din borti pindeau paianjeni si coropisniti rele.
Apusurile grave chifteau in batatura
Ca niste uriase gramezi de patlagele.
Patrunsi de rostul vremii si-a scurgerii acestei,
In cele sapte zile si nopti din saptamina,
Ei asteptau sa prinda ulcioarele smintina,
Evlaviosi, cu gindul la bucile nevestei.
Femeilor spre toamna le da titele-n lapte,
In vaci cresteau viteii si in gaine oua,
Iar uneori venita in tinda peste noapte,
Nastea si Preacurata printre balerci de roua. "
