TATIANA NICULESCU BRAN
Cum de curand s-au implinit 140 de ani de la nasterea reginei Maria, mi-am spus ca o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivita declaratie a admiratiei si iubirii mele fata de aceasta desavarsita romanca englezoaica, mare regina si cuceritoare scriitoare. De ce a cerut regina ca inima sa-i fie inmormantata in alt loc decat trupul? Care sunt simbolurile si intelesurile ultimei ei dorinte? Cum se vor fi petrecut toate acestea? Cartea de fata nu epuizeaza nici pe departe istoricul si semnificatiile ritualului funerar privitor la inhumarea inimii, nici universul cultural si religios careia Maria ii apartine si nici sofisticata ei heraldica sufleteasca. Este doar o readucere in actualitate a modului ei de a privi oamenii si lumea, cu incredere, curaj si cu o pofta de viata inegalabile. Daca epoca noastra mai are nevoie de modele - si eu cred ca are, acum mai mult ca oricand -, atunci nu exista, in istoria Romaniei, un model mai puternic si mai pasionant decat cel al reginei Maria. - Tatiana Niculescu
Tarii mele si Poporului meu, Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca o data, chiar de dincolo de linistea mormantului. Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. - Maria, Regina Romaniei
