SOCIU, DAN
Mereu in cautarea a ceva ce pare intangibil, Dan e un vesnic ratacitor - din Botosani, Iasi si Bucuresti, ajunge pana in Berlin, Londra si Stockholm. Si totusi, nu se simte nicaieri acasa. Saracia, mizerabilismul si degradarea, boala si moartea il urmaresc pretutindeni, iar refugiul sunt drogul, alcoolul si dragostea - pe toate le primeste cu un amestec de emotii. Reintors in orasul natal, in camera copilariei, el rememoreaza fragmente, momente, amanunte, senzatii. Aparent, cand lucrurile neplacute devin amintire sau sunt asternute pe hartie, contururile lor taioase sunt indulcite de fluiditatea si aura melancolica pe care le capata.
Daca incerci sa vezi cum functioneaza textele lui Sociu, iti dai seama ca, desi ele curg firesc si aparent spontan, la inspiratie, rezulta dintr-o premeditare artistica indelung exersata. Cele mai multe fac parte din categoria celor care nu se pot repovesti decat citandu-l pe autor cuvant cu cuvant. Altfel le pierzi printre degete, cum se intampla daca incerci acelasi lucru cu povestirile lui Salinger sau ale lui Capote. - Cristian Teodorescu
