N.D. POPESCU
Între 1868 ?i 1912, seria Iancu Jianu cre?te în complexitate ?i dimensiune. Practic, dintr-o nuvela de aproximativ 50 de pagini cre?te un roman de 500! Complexitatea structurala, tematica ?i simbolica are în spate un motor istoricist: dorind sa demonstreze ca personajul a existat cu adevarat, prozatorul integreaza, la fiecare noua edi?ie, izvoarele publicate de C.D. Aricescu, Gr. Tocilescu ?.a. Parca în ciuda teoriei lui D. Caracostea, con?inuturile etnografice sunt puse în oglinda cu cele istoriografice. Efectul cautat, acela de verosimilitate a nara?iunii (?i, de fapt, de întemeiere istorica a mitului), nu-i reu?e?te prozatorului ?i, paradoxal, cu cât se furnizeaza mai multe marturii, cu atât personajul se îndeparteaza mai mult de propria sa biografie. ( ) Precum Luceafarului, lui Iancu Jianu i se refuza moartea ?i este condamnat la o perpetua regenerare. A ?asea edi?ie întare?te structura hagiografica, în prima parte inserându-se aproape 100 de pagini despre istoria familiei Jianu-Cesianu. Dincolo de orice modificare survenita de la o edi?ie la alta, putem zari dominanta: efortul de cizelare a formei potrivite mitului haiducului na?ional. Într-adevar, caracterul de work-in-progress imprimat de N.D. Popescu romanului Iancu Jianu va asigura legea de repeti?ie proprie oricarui mit. Roxana PATRA?